† Sfinţii Mucenici : Donat diaconul, Romul preotul, Mucenic Silvan, Mucenic Venust

Sfântul Mucenic Donat diaconul

       Acesta era diacon la biserica din Singidunum, localitate situată pe Dunăre, aproape de cetatea Smirnum, unde a fost ucis cu puţin înainte, prin chinuri şi înec, tânărul episcop Irineu. Din porunca împăraţilor Diocleţian şi Galeriu, în aceste ţinuturi s-au pornit mari prigoane împotriva creştinilor, în special a slujitorilor lui Hristos.

        Printre cei prinşi şi arestaţi, din porunca întâistătătorului acestor ţinuturi, Victorian, se afla şi diaconul Donat. Astfel, a ajuns în faţa lui Victorian, care a căutat să-l determine pe Donat să se lepede de credinţa sa şi să jertfească zeilor romani. Donat însă îi arată lui Victorian că zeii romani nu sunt decât materie moartă, numai Hristos fiind adevăratul Dumnezeu. La auzul acestor cuvinte, Victorian i-a spus lui Donat că este nebun, dar acesta a replicat fulgerător, spunând: „Tu şi judecătorii voştri sunteţi nebuni”, căci el socotea o curată nebunie a nu vedea deşertăciune slujirii idoleşti. Aceste cuvinte a înfuriat peste măsură pe Victorian, care a poruncit ca Donat să fie pus în lanţuri, după care să i se taie capul.

        Astfel, la 21 august, anul 304, acest Sfânt mucenic dintre strămoşii neamului nostru s-a mutat la cămările cereşti, prin ascuţişul săbiei, lângă apele adânci ale Dunării, care n-au despărţit, ci au unit întotdeauna pe înaintaşii noştri de acelaşi sânge şi aceeaşi credinţă.

  Pr. prof. Dr. Vasile Sibiescu, Sfântul Mucenic Donat Diaconul, 

Sfinţi români şi apărători…”, p. 183.

Sfântul Mucenic Romul preotul

        Acesta a fost contemporan cu Donat diaconul, şi slujea ca preot în cetatea Smirnum, fiind plin de har, de iubire jertfelnică şi de tărie în dreapta credinţă. De aceea, el lupta cu nădejde pentru statornicirea şi creşterea credinţei celei adevărate în poporul credincios.

        Pornindu-se însă prigoana împotriva creştinilor, preotul Romul a fost prins şi dus în localitatea Cibales, aproape de Smirnum, unde a fost judecat şi osândit la moarte, prin tăierea capului cu sabia. Astfel, împreună cu Donat diaconul a pătimit şi acest vrednic slujitor al lui Hristos. Cinstitele lui moaşte au fost duse mai târziu, în sec. al IV-lea, în localitatea Concordia, din provincia Friul din Italia nordică, unde s-au bucurat de cinstirea cuvenită.

 Pr. prof. Dr. Vasile Sibiescu, Sfântul Mucenic Donat Diaconul, 

Sfinţi români şi apărători…”, p. 185.

 

Sfântul Mucenic Silvan, diaconul

        Acesta slujea ca diacon în aceeaşi biserică unde slujea şi Romul preotul, cinstind prin faptele sale Evanghelia lui Hristos şi ajutând la propovăduirea cuvântului Acesteia către strămoşii noştri-daco romani care locuiau la Dunăre. El a fost prins odată cu Romul, şi amândoi au fost duşi la Cibales, unde a primit aceeaşi soartă ca şi Romul preotul.

        Astfel, în ziua de 21 august a anului 304, Silvan diaconul a fost învingător în lupta cu păcatul, biruind prin moarte mucenicească, prin tăierea capului, cinstind astfel neamul din care se trăgea şi pământul pe care l-a stropit cu sângele său nevinovat.

  Pr. prof. Dr. Vasile Sibiescu, Sfântul Mucenic Donat Diaconul,  

Sfinţi români şi apărători…”, p. 186.

 

Sfântul Mucenic Venust

       Cu uciderea lui Romul, Silvan, Donat şi a multor altor creştini la Cibales, cruzimea conducătorilor păgâni nu a fost pe deplin satisfăcută, astfel că întâistătătorul Victorian a luat şi alte măsuri de urmărire şi pedepsire a creştinilor.

        Astfel, cercetându-se aşezămintele din jurul cetăţii Smirnum, a fost aflat ca fiind creştin şi Venust, care era frate geamăn al Sfântului Donat diaconul. Fiind dus în faţa lui Victorian, acesta i-a adus aminte de moartea fratelui său, şi l-a îndemnat, ameninţându-l cu moartea, să se lepede de credinţa sa. Însă venust nu s-a tulburat, ci a vestit pe Hristos cu şi mai multă tărie, totodată arătând deşertăciunea slujirii idoleşti. Atunci, victorian, mâniindu-se, a poruncit ca Venust să fie dus la locul de execuţie al fratelui său, şi acolo să fie supus la aceiaşi moarte mucenicească, prin tăierea capului. Astfel, tot în data de 21 august 304, ca şi ceilalţi martiri, Venust a sfinţit cu sângele său locul pătimirii sale, mutându-se în cămările cele cereşti ale Mântuitorului

Pr. prof. Dr. Vasile Sibiescu, Sfântul Mucenic Donat Diaconul,

Sfinţi români şi apărători…”, p. 188.

* ziua de prăznuire a acestor martiri este 21 august.

Anunțuri

Comentariile sunt închise.

%d blogeri au apreciat asta: